Franciza —sansa unei afaceri verificate

Pentru a-şi administra afacerea, proprietarul unui hotel sau al unui restaurant poate opta între propria administrare a locaţiei sau cumpărarea unei francize. Din punct de vedere financiar, cumpărarea unei francize reprezintă una dintre cele mai accesibile căi de a intra într-o afacere, din industria ospitalităţii, prin „copierea” unei afaceri de succes.

UN NUME GATA FĂCUT. Franciza constituie modalitatea legală care asigură intrarea şi activarea pe piaţă a hotelului sau restaurantului sub un brand naţional sau internaţional consacrat anterior, ceea ce înlătură dezavantajul costurilor mari pentru publicitatea unui nume nou. Practic, se face mai uşor accesul la o gamă extinsă de produse, facilităţi şi capacităţi organizatorice deja testate de alţii cu succes, plus know-how-ul unor profesionişti. Afaceri precum McDonald’s, KFC, Pizza Hut, Marriott, Hilton sau Intercontinental şi-au dobândit notorietatea mondială nu doar ca urmare a serviciilor, cât şi răspândirii francizelor.

RISCURI DE AMBELE PĂRŢI. Nu avem de-a face cu o activitate ce se poate confunda cu filiala sau sucursala. Francizorul şi beneficiarul rămân două persoane distincte din punct de vedere economic şi juridic. Beneficiarul francizei are multe avantaje, care constau în exclusivitate teritorială pentru un produs sau serviciu, un know-how preluat “la cheie”, training, asistenţă tehnică permanentă din partea francizorului, pe toată perioada derulării contractului. Există însă şi unele dezavantaje, care decurg din faptul că beneficiarul nu se bucură de suficientă libertate de mişcare în afacerea sa, având destul de multe obligaţii, precum aceea de a respecta preţurile stabilite uniform la nivelul reţelei, respectarea imaginii şi a specificului reţelei (marcă, prezentare, design, amenajarea magazinului, prezentarea produselor/serviciilor), respectarea politicii comerciale a francizorului, participarea la dezvoltarea reţelei (reuniuni, chestionare, seminarii), plata tuturor taxelor către francizor (taxa de intrare în reţea, redevenţe). Diferite clauze des utilizate în acordurile de franciză, cum ar fi obligarea beneficiarilor de a practica anumite preţuri de vânzare, de a cumpăra mărfuri numai de la anumiţi furnizori sau de a acţiona doar într-o anumită arie teritorială, pot deveni oarecum frustrante şi limitative pentru beneficiar, dar, de asemenea, pot constitui repere de concurenţă neloială. Pentru francizaţii din România, principalul dezavantaj al francizei este reprezentat de o aparentă pierdere a independenţei. Chiar dacă francizaţii câştigă posibilitatea de a se folosi de un sistem, de o marcă, de asistenţă în afaceri, de pregătire, totuşi ei trebuie să respecte un sistem prestabilit şi să obţină aprobarea francizorului pentru schimbări. Relaţia francizor-francizat poate uşor da naştere unor situaţii conflictuale, dacă una din părţi este necompetentă sau acţionează cu rea credinţă. În joc fiind un brand puternic, deseori se ajunge la litigii pe rolul instanţelor de judecată sau al curţilor de arbitraj.

COSTURILE POT ÎNGROPA AFACEREA. Într-o reţea de franciză, sunt două tipuri de costuri: cel al intrării în reţea şi costul de funcţionare. Cheltuielile de intrare în reţea cuprind dreptul de intrare şi cheltuielile specifice mărcii: amenajarea hotelului sau a restaurantului, elementele decorative, formarea personalului. Acesta este un cost fix şi depinde de notorietatea francizorului. Costul de funcţionare este format din redevenţe anuale proporţionale cu cifra de afaceri (4-8% din cifra de afaceri), dar şi din cheltuielile impuse cu formarea permanentă sau din taxa de publicitate. Legea obligă francizorul să pună la dispoziţia beneficiarului o serie de informaţii, precum cele privind experienţa dobândită şi transferabilă, condiţiile financiare ale contractului (taxa de intrare în reţea, redevenţe anuale, alte contribuţii financiare), lista cu actualii francizaţi (cu date de contact ale acestora), pentru a permite beneficiarului să afle de la sursă cât de viabilă poate fi viitoarea cooperare. La încetarea raporturilor contractuale, pentru păstrarea identităţii comune şi reputaţiei reţelei de franciză, francizatul va fi obligat la respectarea clauzelor de confidenţialitate şi de neconcurenţă stabilite anterior prin contract, astfel încât fostul beneficiar al francizei să nu demareze o afacere susceptibilă de a fi concurentă cu activitatea francizorului. Tot atunci, drepturile transmise spre folosinţa francizatului vor fi restituite francizorului. Francizatul nu va mai putea folosi nici marca, nici alte semne distinctive şi nu va mai putea uza de know-how-ul transmis. Încheierea contractului de franciză necesită îndelungi negocieri şi cunoştinţe de specialitate, clauzele unui asemenea act având nevoie de o reglementare coerentă, pentru a preîntâmpina orice litigiu ulterior.

Sursa Horeca Romania